Competența emoțională și rolul ei în dezvoltarea armonioasă a copilului

Dezvoltarea – din punct de vedere emoțional – cuprinde abilitatea de a identifica, de a înțelege și de a răspunde la propriile emoții și ale celorlalți într-o manieră sănătoasă. La vârsta preșcolară, copiii care au o formare solidă din punct de vedere emoțional manifestă o toleranță mai mare la frustrare, se implică în mai puține conflicte și prezintă mai puține comportamente autodistructive.

Există trei variabile care pot facilita dezvoltarea emoțională:

* temperamentul copiilor și nivelul de dezvoltare;

* socializarea copiilor cu părinții și suportul oferit de mediul în care trăiește;

* modul în care educatorii și cei care au grijă de copii accentuează, de asemenea, alfabetizarea emoțională.

La acesta, mai putem adăuga:

* modelele parentale de care beneficiază copilul în educație;

* tipul de autoritate parentală la care se raportează copilul în primii ani;

* imitația (ca mecanism psihologic);

* experiențele copilului (de tip pozitiv și\sau negativ, luând în discuție mai ales pe cele de tip traumă;

* mediul stimulativ al grădiniței -amenajarea adaptată a spațiului educațional, utilizarea mijloacelor și strategiilor de lucru adecvate, adoptarea unei stil didactic modern, eficient, care să optimizeze calitatea actului instructiv-formativ-educativ.

Caracteristicile definitorii ale competenței emoționale presupun expresivitate emoțională, înțelegerea emoțiilor, capacitatea de a reacționa adecvat față de manifestările emoționale ale celorlalți.

Încă din fragedă copilărie se pot observa diferențe între copii din punct de vedere al competenței emoționale. Dezvoltarea competențelor emoționale ale copiilor este importantă din următoarele motive: 

1. ajută la formarea și menținerea de relații cu ceilalți (ex.: interacțiunea plină de succes a copilului cu celelalte persoane depinde de abilitatea lui de a înțelege o situație emoțională dată, cât şi de capacitatea de a acționa adecvat la aceasta);

2. constituie un factor important pentru adaptarea copilului la grădiniță și la școala; copiii care înțeleg emoțiile şi modul în care acestea sunt exprimate vor fi capabili să empatizeze cu ceilalți copii care experimentează emoții negative și să le comunice anume ce simt; apoi, copiii care sunt competenți din punct de vedere emoțional sunt priviți de colegi ca parteneri de joc mai buni și mai distractivi, sunt capabili să utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge scopuri sociale, sunt capabili să răspundă adecvat emoțiilor colegilor în timpul jocului și, ca urmare, vor fi capabili să se adapteze mai ușor la mediul preșcolar;

3. reprezintă un mijloc de a preîntâmpina dereglări comportamentale și emoționale ulterioare.

        Cum își dezvoltă copiii competența emoțională?

Studiile de specialitate arată că relațiile dintre copii și adulți contribuie la dezvoltarea competențelor socio-emoționale ale preșcolarilor; prin interacțiunea cu părintele, dar și cu educatoarea copilul este stimulat sa își diversifice și sa aprofundeze relațiile cu ceilalți copii (colegi, vecini), să găsească soluții variate la situațiile emoționale în care se afla la un moment dat, sa negocieze cu sine și cu ceilalți și chiar sa se adapteze mai ușor la solicitările școlare în continua schimbare.

Ca urmare, competența emoțională pe care o dobândesc copiii desemnează abilitatea acestora de a-și gestiona propriile emoții, precum și de a recunoaște și de a se acorda la emoțiile celorlalți (adică reglaj și autoreglaj, empatie). Pentru a putea sa trăiască emoții din ce în ce mai complexe, copiii trebuie sa devină mai întâi conștienți de sine (să înțeleagă cauzele, consecințele precum și gestionarea lor).

De asemenea, competența emoțională a copiilor poate fi stimulată și de modul de reglare, de gestionare a emoțiilor negative și pozitive de către adulți. Aceștia (părinți, educatori) sunt cei care contribuie la dezvoltarea competenței emoționale a copiilor, prin ceea ce se numește socializarea emoțiilor.

Sursă text:  Stănculescu, E., 2008, "Socializarea emoțiilor în copilărie".